Contemporan cu Jean-Baptiste Lully si Francois Couperin, DeLalande a fost unul dintre cei mai prolifici compozitori ai perioadei baroce. Aproape 80 de motete, nenumărate suite pentru orchestră, muzică de balet. Lionel Sawkins ne informează cu privire la aproximativ 3000 de lucrări apartinând lui DeLalande (1657 - 1726).
Mie îmi e clar că Ludovic al XIV-lea a fost un individ cât se poate de dubios. Cum ar fi putut creste altfel decât lipsit de scrupule si îngâmfat peste măsură, cu un personaj ca Jules Mazarin pe post de tutor? Dar i se iartă aproape tot, fie si pentru faptul că l-a protejat pe DeLalande, că l-a încurajat si sprijinit fără nici o rezervă. Nu mai vorbesc de meritele sale eterne datorate înlesnirii ascensiunii unora ca: Lully, Moliere, Racine...
În fine, poate ca Regele-Soare îsi merită apelativul. Măcar pentru Versailles, pentru fondarea Louisianei, pentru dragul meu La Fontaine. Pentru ridicarea din întuneric a Navarrei sau pentru barocul însusi, ca matrice stilistică.
..
Cine-i acest John Marler?
Născut în 1972 în California, Marler a început devreme, la începutul liceului, să scrie poezii. Nu si-a ratat ascensiunea. Dar s-a refuzat poeziei pentru a se dedica muzicii. Versurile sale au devenit material textual pentru grupul doom-metal Asbestosdeath iar mai apoi, când cei din trupă l-au cooptat pe Marler si s-au numit Sleep (cu J. Marler vocal), textele sale poetice s-au putut auzi în spatele muzicii. În 1991, după ce a înregistrat Volume One, John Marler a renuntat la muzică si s-a retras la mănăstirea ortodoxă St. Herman din nordul Californiei, unde a devenit monah.
Din 1992 până în 1999, John Marler - călugăr ortodox si ucenic al părintelui Seraphim Rose, a initiat si editat revista DEATH TO THE WORLD, contribuind bogat la nasterea unei miscări de counter-culture bazată pe disciplină monastică, strictetea căutării asistate de un îndrumător spiritual, ortodoxie tipică occidentalilor convertiti (id est - un anume fanatism, detasare de frivolităti intelectuale, formalism ritualic).
La miscarea asta au început să adere foarte multi tineri americani si nu numai, apartinând unui tip de sub-cultură promovat de miscarea punk, de fan-zinele underground, de nihilisti si de grupuscule anarhiste.
Puteti citi (dacă sunteti curiosi) un interviu cu John Marler ...aici.
Despre Sleep si actvitatea doom-metal a lui Marler...aici.
În 1999 John Marler a renuntat la viata de călugăr. În ultimii ani locuise izolat pe o insulă pustie din apropierea Alaskăi.
S-a întors la muzică. Cu noua lui trupă -The Sabians a scos două albume oribile. De publicat, a mai publicat doar o carte în genul ghidurilor turistice, care se referă la orasul texan San Antonio unde Marler locuieste acum.
Versurile de la Dragonaut apartin lui John Marler.
Dragonaut
Ride the dragon toward the crimson eye Flap the wings under Mars red sky The reptile pushes itself out into space Leaving behind, the human race
Swim inside the solar seas The Nebula cries out to me Passing where I've gone before I fly through the crimson door
Ride the dragon toward the crimson eye Flap the wings under Mars red sky.
Jorge Gaitan Duran este un poet contemporan serbat la Poiematike post-mortem. Născut în 1924 în Pamplona - Columbia, a fost un nelinistit, auto-exilat, călător de nevoie dar si de bunăvoie. În mijlocul tulburărilor sociale din 1948 din Columbia, a fost acuzat de activităti subversive. Acuzatiile au fost retrase ceva mai târziu. Dar a fost suficient pentru ca Duran să părăsească propria-i tară si să pornească într-un pelerinaj de câtiva ani buni prin Europa si Asia.
Se va întoarce în Columbia în 1954, unde va fi unul dintre fondatorii revistei ”Mito” - poate cea mai bună dintre revistele literare din America de Sud.
Aproape un marxist militant, Jorge Gaitan Duran a luptat mereu, nu doar teoretic, pentru drepturile tărilor Americii Latine.
În 1962 Duran publică cel de-al saselea volum de poezie. O lansare a ultimei sale cărti, făcută la Paris, îl va readuce în orasul tineretii sale. Paris este locul unde poetul columbian si-a petrecut cea mai mare parte din auto-impusul exil din anii '50.
La întoarcere, avionul în care călătorea se prăbuseste în apropierea Caraibelor.
Canícula
El sol abrasa toda
vida. No mueve el viento
un árbol. Fuera del tiempo
está el fasto del día.
La canícula absorbe
las horas, los colores,
el silencio.
De repente óyese una gota
de agua, y otra,
y otra más, en la tarde.
Es la música.
Am păstrat acest mic poem în limba originală. Nu m-am încumetat să-l traduc, poate o va face unul dintre voi. M-ar bucura. Felul în care traduc eu este abominabil.
